Suntem slabi, dar foarte importanti...

Pacatele, pornirile, dezinteresul, necunoasterea...ne fac slabi, mici, dezgustatori.Asa cred ca ne simtim atunci cand ne gandim la ceea ce facem, ce ne dorim sau cugetam.Totusi, simt o bucurie in suflet atunci cand ma gandesc la ce a facut Hristos pentru noi.Cat de importanti suntem daca El a a coborat la noi si a facut ceea ce a facut. Nu mai continui cu asemenea comparatii, ci lansez un subiect de discutie:ar trebui sa ne simtim extrem de importanti, sau sa ne auto-compatimim si sa ne anulam importanta? Eu cred ca trebuie sa ne simtim mici pentru ceea ce facem si uriasi pentru ce s-a facut pentru noi. Daca faci o medie aritmetica rezulta ca Altcineva ne crede importanti. Tinand cont cine este Acel Cineva, cred ca suntem...cei mai tari.Adica, binecuvantati, iubiti si acceptati.Clar, nu este destul sa stim asta ...trebuie sa facem ceva pentru a merita acest statut si, mai ales pentru a dobandi ceva ce nici nu putem visa... .Rugati-va unul pentru altul pentru a merge impreuna acolo... in Canaanul Ceresc. Doamne ajuta.